Detalii

Categorie: Știri din educație 2024 - 2025

Accesări: 24854

    

Progamă stufoasă, neadaptată realităților actuale, profesori din ce în ce mai puțini și slab pregătiți, un sistem subfinanțat sunt doar câteva dintre realitățile cu care se confruntă Învățământul din România. În încercarea de a redresa o parte din aceste probleme, Ministerul Educației organizează  programul de formare a 55.000 de cadre didactice, care se va desfășura în următorii 4 ani. Proiectul are ca scop educarea dascălilor în privința adaptabilității la nevoile copiilor. Mulți dintre ei predau lecțiile în mod robotic, mergând pe principiul „cine înțelege, înțelege“. Din această cauză, un procent îngrijorător de elevi, 40% (conform rezultatelor PISA), nu pricep noţiuni de chimie sau fizică şi nu ştiu să explice fenomene din natură.

Dintre statele europene, Portugalia a realizat cel mai mare salt în rezolvarea acestei probleme. Un expert din această ţară a venit la Bucureşti pentru a îi învaţa pe profesorii români metode moderne de predare.

De partea cealaltă, profesorii susțin că mult mai importantă ar fi finanțarea Educației, bani care să meargă atât către stimularea resurselor umane, cât și spre investițiile în nfarstructură, astfel încât ei să dețină și materialul didactic care le-ar facilita predarea, iar elevilor le-ar ușura înțelegerea materiei.  

Detalii

Categorie: Știri din educație 2024 - 2025

Accesări: 27343

    

Viața l-a pus la pământ, oferindu-i o copilărie care prevedea viitorul unui om distrus, dar pentru el a existat o singură opțiune: cea a victoriei! Campionul poveștii noastre este Cristian Zamfir, un adolescent, în vârstă de 17 ani, pe care l-am întâlnit la Centrul de tip familial din Secăria (Prahova).

Născut în comuna prahoveană Drajna, într-o familie care în loc de dragoste și educație i-a oferit doar neajunsuri, amintiri care încă-i sunt o rană deschisă și care l-a privat de dreptul la școală, Cristi avea să ajungă la vârsta de 11 ani la casa de băieți din Secăria. A murit și a renăscut, în același timp. Despărțirea de familia biologică, așa cum era ea, n-avea cum să nu-și pună amprenta asupra sufletului său. Însă, noul mediu i-a deschis lui Cristi o altă viziune despre copilărie, despre armonie, despre…viață.

Ambiție și perseverență

A făcut cunoștință cu școala, iar ceea ce alții învață în opt ani, el a asimilat în numai patru. A dat examenul de admitere la liceu odată cu cei din generația lui, iar acum este elev, în clasa a XI-a, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati“ din Câmpina, la profil sportiv, specializarea rugby. Spre clasa cu profil vocațional a mers la îndrumarea profesorului de sport din Secăria, care i-a văzut potențialul fizic, completat de seriozitate și multă muncă. Și pentru că a prins „gustul“ victoriei, Cristi marchează, acum, eseu după eseu atât pe teren, cât și în activitatea didactică. La echipa de rugby „Lupii Cornu“, unde este legitimat, tânărul este titular și, totodată, căpitanul echipei, iar la școală este șeful clasei și se luptă și pentru podiumul la învățătură, fiind devansat doar de un coleg.

După cele două ore zilnice de antrenament, urmate de pregătirea pentru școală, Cristi nu irosește niciun moment din timpul său liber. Până la vârsta de 11 ani a pierdut prea multe. Nu mai vrea și nu-și mai permite acest lucru. Îi place să citească, iar Limba și literatura română este materia preferată.

Nu-l îngrijorează faptul că anii trec, că se apropie de momentul în care mulți dintre tineri se văd nevoiți să plece din astfel de centre dacă nu mai sunt încadrați într-o formă de învățământ. El știe că poate și-și dorește să continue studiile. Un exemplu de ambiție, de forță fizică și psihică, de seriozitate, dar și de optimism…Atitudinea unui adevărat campion!

Piedicile performanței

Cu toate acestea, lui Cristi îi lipsește susținerea financiară. Banii de cheltuială lunari pe care-i asigură statul pentru fiecare copil din centrele de plasament sunt de numai 28 lei/lună. Pentru unii insuficienți chiar și pentru o singură zi, darămite pentru o lună. Iar sportul de performanță, așa cum știm cu toții, presupune o serie de cheltuieli. Pe unele i le-au acoperit asistenții maternali de la Secăria din propriile salarii, pe altele Federația Română de Rugby. Însă echipamentul, vitaminele și asigurarea lunară de 50 de lei pentru fondul echipei presupun un efort mult prea mare și pentru Cristi, dar și pentru cei care i-au devenit a doua familie. Anul trecut, după ce i-a fost publicată povestea de viață, au fost persoane care i-au asigurat o sursă financiară lunară, dar și acest ajutor a fost doar pentru o perioadă… Nu cere și nici nu se plânge. Știe doar să lupte, așa cum face de șase ani încoace. Însă sunt piedici pe care, momentan, nu le poate depăși singur.  

Iar un astfel de campion, pentru care cel mai important eseu „marcat“ este cel al vieții, merită tot respectul și sprijinul nostru. Este o lecție pentru mulți dintre noi, cei care ne plângem că nu ne permitem lucruri materiale și care, de fapt, n-au nicio valoare, dar și pentru copiii noștri pe care mulți dintre noi i-am învățat să primească totul de-a gata și mai puțin să lupte pentru ceea ce-și doresc.  

O familie, un altfel de mediu, o șansă spre o nouă viață

Cristi Zamfir este un exemplu și pentru fratele său, Georgian, care se află, în prezent, la Câmpina, dar și pentru „frații“ din centrul de la Secăria.

„Sunt copii cu vârste între 8 și 17 ani, cărora încercăm să le oferim tot ceea ce putem și ce știm. Nu facem diferența între ei și fiica noastră care are 18 ani. Mâncăm la aceeași masă, petrecem împreună, muncim împreună. Încercăm să suplinim ceea ce n-au avut în familiile biologice și să le închidem rănile sufletești…Alea dor cel mai tare. Sunt copii care refuză să le vorbească părinților atunci când îi sună sau să-i revadă. Cristi este altfel. El își ajută nu numai fratele mai mic, ci și părinții, atât cât poate, momentan“, ne-a povestit Nicolae Bran (foto), cel care de 14 ani este „tată“ pentru băieții de la Secăria.

Detalii

Categorie: Știri din educație 2024 - 2025

Accesări: 27640

    

Câțiva parlamentari au depus, recent, la Senat o propunere legislativă privind înfiinţarea şi funcţionarea Depozitului Electronic Naţional al Lucrărilor Ştiinţifice. Conform proiectului, această platformă va funcționa on-line, în cazul Bibliotecii Naționale a României și va cuprinde toate lucrările științifice realizate în unitățile de învățământ superior, pornind de la tezele de licență, masterat, doctorat, până la articole, analize și rapoarte cu caracter științific, realizate cu sprijinul financiar, parțial sau integral, al statului.  

Transmiterea acestor lucrări către Depozit va fi făcută de către instituțiile de învățământ superior unde au fost susținute, în termen de maximum 30 de zile de la prezentarea acestora de către autorul/autorii lor. Biblioteca Națională va fi cea care va gestiona activitatea acestui depozit și, prin urmarea, tot ea va fi cea care va acorda, după trei luni de la înregistrarea lucrărilor, „acces liber și gratuit la lucrările pentru care nu există restricții de acces (…) Accesul la conținutul lucrării științifice este liber dacă autorul autorizează transmiterea lui către public“. Însă accesul nu va putea fi restricționat la nesfârșit, conform proiectului, ci autorul trebuie să ateste faptul că teza sa este publicată sau urmează să fie publicată în următoarele 12 luni, de la data depunerii solicitării, într-o revistă cotată ISI.

Și unde-i lege, nu-i tocmeală, cei care nu se vor conforma deciziilor de transmitere și depozitare a lucrărilor riscă, în primă fază, amendă contravențională de 300 lei/persoane fizice și 500 lei/persoane juridice. Dacă după trei luni, problema nu a fost remediată, atunci sumele contravenționale se ridică la 3000 lei/persoane fizice și 5000 lei/persoane juridice. Și dacă nici de această dată nu va fi dusă la îndeplinire obligația legală, atunci „persoanele fizice vor fi sancționate prin nerecunoașterea titlului obținut prin respectiva lucrare științifică și prin sistarea oricăror beneficii academice, profesionale sau de cercetare care pot decurge din realizarea lucrării respective, până la aducerea la îndeplinire a obligației prevăzute de lege, iar persoanele juridice vor fi sancționate prin interdicția de a mai accesa fonduri publice până la aducerea la îndeplinire a obligației prevăzute de lege“.

Pentru a se putea aplica, proiectul de act normativ are nevoie de votul Parlamentului, de promulgare și de publicare în Monitorul Oficial.

Detalii

Categorie: Știri din educație 2024 - 2025

Accesări: 32077

    

Într-un sistem unde totul se bazează pe acumularea de informație, dar aproape deloc pe descoperirea și antrenarea aptitudinilor, într-un sistem unde este încurajată competiția elevului cu ceilalți și, mai puțin, cu el însuși, mai descoperim și excepții. Și ne bucurăm când, printre dascălii actuali întâlnim și portrete precum cel al „domnului Trandafir“.

Sunt oameni care-și aleg meseria, dar sunt și situații în care profesia este cea care-i alege. I s-a întâmplat și Alinei Bârsan (30 de ani), învățătoare la Școala Generală „B.P. Hasdeu“, din Câmpina. Și-a dorit să fie educator, iar cinci ani a lucrat cu preșcolari, însă dintr-o „greșală“, una fericită, cum avea să-și dea seama, ulterior, a devenit învățător titular. Astfel, în urmă cu cinci ani își începea activitatea cu o clasă pregătitoare. Atât ea, cât și cei 25 de copii (din clasa a II-a au fost 26) aveau să ia totul de la zero.

Au învățat împreună, au descoperit împreună. Însă, înainte de adunări, scăderi, citit, etc, Alina Bârsan și-a dorit ca elevii ei să deprindă mai mult: lecțiile de și pentru o viață. A știut, din start, că are nevoie și de cooperarea celui de-al treilea membru în această relație complexă a educației: părintele. Astfel, le-a spus, din start, direct și sincer, ceea ce vrea să facă la școală, dar și dincolo de granițele unității de învățământ. „Părinții au înțeles și m-au sprijinit tot timpul în demersurile inițiate“, ne-a mărturisit Alina Bârsan. În primii ani a remarcat faptul că elevii ei mergeau după structura clasică, a competiției cu cei din jurul lor și nu cu ei înșiși, că știau mai bine mediile colegilor decât pe-ale lor. Și-a dat seama că este momentul să schimbe tactica. Le-a explicat că fiecare are ceva a lui, fiecare are un talent într-un anumit domeniu, iar concurentul principal nu este colegul X sau Y, ci el însuși. „Nu am încurajat comparațiile. Nici la concursurile școlare nu am trimis întotdeauna aceiași copii. Prin rotație, am vrut să treacă toți prin această experiență. Iar printre «frunzele uscate», cum, probabil, se vedeau ei sau erau percepuți de către cei din jur, am descoperit adevărate talente în domenii unde nu bănuiam că ar avea veleități“, a completat învățătoarea.

A fost în permanență sinceră cu ei, iar atitudinea i-a fost răsplătită corespunzător. „Nu am rezolvat de acasă toate problemele pe care urma să le fac la clasă și nu am ezitat să recunosc că nu știu rezolvarea unora dintre ele. Am lucrat împreună și am înțeles împreună cum să ajungem la rezultatul corect“, a declarat pedagogul.

Pentru ea, cei 26 de copii sunt asemenea unui puzzle în care fiecare componentă contează. Fiecare are importanța ei la fel de mare, pentru că fără o singură piesă jocul este incomplet. Și, din acest motiv, toate acțiunile întreprinse au fost unele în care au fost implicați toți: de la jocuri până la acțiuni umanitare. I-a încurajat să aibă o opinie și să și-o exprime, i-a învățat să-și rezolve singuri conflictele, dar, înainte de toate, i-a ascultat. „Noi, adulții, greșim atunci când le tratăm problemele ca pe niște fleacuri. Pentru ei, ceea ce-i macină este la fel de important precum sunt dificultățile noastre. Copiii trebuie ascultați, sfătuiți și încurajați să aibă atitudine. Una corectă!“, ne-a mărturisit Alina Bârsan.

Dar cel mai important, învățătoare le-a predat o lecție pe care n-o regăsim, din păcate, în programa școlară. O mai predau și alte cadre didactice, dar parcă-s din ce în ce mai puține cele care n-au uitat că un elev are mai multă nevoie de lecția omeniei și de cea de a se descurca în viață. 

Alina Bârsan i-a învățat pe elevii săi să fie oameni, să-i trateze pe cei de lângă ei de la egal la egal, iar atunci când este cazul să-i ajute. Astfel, le-a cerut ca în loc de un sandviș să aibă două, unul și pentru cel care și-a uitat pachețelul acasă sau nu și-l permite zilnic. I-a mobilizat să strângă bani și pentru cei care nu au teniși pentru sport sau nu aveau de unde să-și plătească excursiile. „La rândul meu, am căutat varianta de mijloc, să fie prețuri acceptabile, astfel încât să putem acoperi pentru toți. Nu aș fi putut să le vorbesc despre unitate, iar în excursii să merg doar cu jumătate dintre ei”, ne-a mai spus interlocutoarea noastră.

În clasa a IV-a, a trecut la un alt nivel cu cei 26 de copii  ai ei în ceea ce privește lecția omeniei. Au hotărât să meargă mai departe cu ajutorul și să strângă bani pentru cazuri sociale. Așa au început să creeze brățări din elastice colorate, iar banii obținuți din vânzarea lor să-i doneze. În Săptămâna Mare, împreună cu câțiva membri ai grupului de voluntariat din „Pentru Tine“, din Prahova, elevii Alinei au mers la o familie din Comarnic a cărei casă a ars înainte de Sărbătorile de iarnă. Din banii strânși de ei, la care s-au adunat și alții donați de către câțiva membri ai grupului amintit, copiii au cumpărat BCA-uri și saci de ciment și au pus „piatra de temelie“ a unei noi case.

Și pentru că la vârsta lor, ambiția și visurile au cu totul alte dimensiuni, cei mici sunt hotărâți să meargă mai departe. Astfel, copiii au mai strâns și alți bani din vânzarea brățărilor, din banii lor de buzunar sau din cei donați de către profesori. Demersul lor a fost primit cu brațele deschise și de către multe cadre didactice din școală care s-au solidarizat cu elevii. „Ei sunt entuziaști, cred că o casă se ridică ușor, dar la cât de hotărâți sunt vor face multe lucruri pentru această familie“, este convingerea Alinei Bârsan.

De ce fac copiii lucrul acesta? „Pentru că, doamna, este momentul să vă demonstrăm că am înțeles ceea ce ne-ați învățat. Cinci ani ne-ați explicat cum și de ce să fim buni, iar acum este rândul nostru să vă arătăm ce am înțeles din această lecție“, este răspunsul uneia dintre elevele Alinei Bârsan, dar care exprimă punctul de vedere al tuturor colegilor ei. Și, totodată, este răspunsul care i-a conferit învățătoarei cel mai frumos moment al celor cinci ani petrecuți împreună.

„Dacă unul dintre cei 26 de copii cu care am lucrat în ultimii cinci ani va înțelege și va aplica principiile predate, atunci pentru mine este un câștig! La rându-i își va educa propriii copii în același stil…“, a încheiat Alina Bârsan, cea care cu greu s-a despărțit, în iunie, de prima ei generație de „bestii“ și cea care, cu siguranță, va rămâne în sufletul acestor copii ca acel dascăl care i-a învățat că EDUCAȚIA înseamnă mai mult decât o memorare de date, de premii câștigate, de examene trecute sau picate. Din toamnă, Alina Bârsan a luat-o de la capăt cu clasa pregătitoare, dar cu același drag pentru ceea ce face și cu aceeași determinare de a forma, înainte de toate, caractere puternice și frumoase.